La Rawdia Constanța am ajuns cu treabă. În cadrul cursului de bucătărie vegană pe care îl urmez la Rawdia, putem experimenta cum funcționează o bucătărie de restaurant. Nu este ceva nou pentru mine, căci am lucrat 2 luni și la Seed Cuisine pe vremea când era deschis în București. Dar e interesant să vezi și alte abordări. Prin urmare, recenzia de față poate fi influențată și de această legătură mai personală cu echipa Rawdia Constanța.

Înainte de a lua trenul înapoi spre București, mai poposesc o dată la Rawdia, de data aceasta fără șort și bonetă. Știu că este weekend și prin urmare nu avem meniul zilei. Dar merg pe mâna bucătarului chef, Ștefan Niță, și comand o ruladă cu brânză, măsline și roșii uscate. În așteptarea ei, mai fac câteva poze pentru a vă arăta cum au amenajat locul.

Un spațiu primitor, calm și aerisit

Desginul este unul curat, cu mese din lemn și scaune confortabile. Cromatic, s-au jucat cu tonuri de albastru și gri, completate de un galben îndrăzneț. Au ales așadar nuanțe naturale, în acord cu mesajul scris deasupra barului: In healthy food we trust.

La dreapta mea, pervazul este plin cu plante naturale. Din fericire, acestea predomină în încăpere. Din nefericire, pe terasă și în unele spații din interior, au și plante din plastic.

Ce apreciez însă mult în restaurante este apa oferită gratuit, fără plastic. Cea de pe masa mea este aromatizată azi cu busuioc. M-ar fi bucurat și mai tare dacă lângă ea ar fi stat niște șervețele textile în loc de cele din hârtie, de unică folosință. Dar cred că este întotdeauna loc de îmbunătățiri, oriunde te-ai uita, așa că încerc să nu judec prea aspru. 

Ajunge rulada. Oare cum o fi?

Pe o farfurie ovală, 4 felii de ruladă s-au aliniat pe un pat de salată. Deși nu am participat în vreo zi la prepararea ei, am văzut cum e făcută. Foaia, care conține diverse legume, se întinde în strat subțire în tăvi și se coace. Apoi se umple cu brânză de caju cu mărar, măsline Kalamata, roșii uscate și ceapă verde. Se presoară din plin susan alb și negru. 

Prima gură mă ia prin surprindere prin gustul mult prea sărat pentru placul meu. Cu greu reușesc să extrag și alte arome, dar, per total, combinația este una reușită. Nici nu ai avea cum să dai greș când alături cremă de brânză, roșii uscate și măsline. 

Totuși, rămân cu senzația că lipsește ceva. Poate un dressing pentru salată, poate un sos blând care să însoțească preparatul? Sau poate doar mai puțină sare, ca să te poți bucura din plin și de celelalte gusturi.

Încă nu m-am săturat. Așa că…

În lipsa unui fel principal mai consistent, decid să comand și desert. Îmi este destul de simplu să aleg, căci nu sunt deloc adepta prăjiturilor raw, care predomină la Rawdia. Așa că o încerc pe cea denumită Brownie, care are blaturi coapte.

La masă cu mine stă chiar creatoarea deserturilor, Elena, pe care am avut plăcerea să o încurc prin bucătărie timp de o săptămână. O rog să-mi amintească ce ingrediente a folosit. 

Blaturile sunt făcute din ovăz, chia, alune de pădure, cacao și ulei de cocos. Și sunt umplute cu o cremă de ciocolată și alta de caju, cu fructe de pădure inserate prin ea. Felia este completată de un decor de gem de zmeură, un sfert de caisă și mentă.

Încerc să iau cu lingurița din toate straturile. Îmi place mult faptul că blaturile predomină, iar cremele vin doar în completarea lor. 

La nivel de texturi, îmbinarea este una agreabilă, complementară. Iar ca gust, dulcele este bine temperat de tenta amăruie de la cacao. Ce mi-aș dori în schimb ar fi mai mult gem acrișor de zmeură, care să aducă și mai multă prospețime și lejeritate desertului.

Ajung să mă chinui puțin cu ultimul sfert. Cu toate că procentul de caju folosit este unul redus, eu tot percep acest Brownie ca pe un desert prea sățios. 

L-aș mai comanda, dar dacă avea de ales, probabil aș înlocui cremele de caju cu creme de silken tofu, mai puțin grase. Însă știu că asta ține strict de preferința personală.

Un ultim preparat

Înainte de a pleca spre gară, mă gândesc și că mi-ar prinde bine să iau ceva la pachet, să am ce mânca seara, când ajung în București. Iau un wrap cu crumble, pe care l-am văzut rumenit într-o zi în bucătărie.

Lista de ingrediente de pe ambalajul de unică folosință este destul de lungă: lipie, cartofi, soia, ulei de floarea soarelui, suc de lămâie, muștar, sare, usturoi, turmeric, boia dulce, boia iute, cimbru, țelină, dovlecei, ceapă, fulgi de ovăz, roșii, mărar, psylium, pesmet, avocado.

Seara, când apuc să-l mânânc, crumble-ul nu mai este crocant, căci a stat jumătate de zi lângă sosuri. Simt însă feliile subțiri de cartofi copți, sosul de avocado, condimentele.

Dar oboseala își spune cuvântul, așa că nu mai am chef să descopun gusturi și arome, nici să iau notițe. Apreciez că nu trebuie să gătesc și decid să completez wrap-ul cu un sos de tahini, lămâie și sumac.

Asta-i tot? Eu sper să mai urmeze

Mărturisesc că îmi doresc să testez și feluri mai elaborate create de Ștefan Niță, care de altfel a menționat în treacăt că poate din toamnă va încerca și această versiune. Abia aștept!

Până atunci, Rawdia Constanța rămâne, alături de PlantEat /it/, unul dintre restaurantele din Constanța la care voi ajunge cu drag când voi merge la mare.