Pe Happy Cow, apar două restaurante vegetariene în Timișoara. Biofresh este unul dintre ele. Restaurantul este situat undeva în centrul vechi al orașului, pe o stradă pietonală. 

Înăuntru, doar o masă este ocupată. Ospătara mă întâmpină cu un zâmbet larg, pe care îl păstrează pe tot parcursul interacțiunii. Mă așez la o masă de la care văd și ce se întâmplă în spatele barului, dar și toate mesele din prima cameră.

Am timp berechet să analizez designul

Biofresh are două încăperi generoase, prima cu 7 mese, iar a doua cu 8. Mesele sunt din lemn, iar scaunele la fel. Celor din urmă parcă le lipsește ceva confort și culoare, cred că ar fi mers niște pernuțe.

Gresia clasică de pe jos are un model cu romburi. Este faianță pe peretele cu geamurile, dar numai până la un nivel decent. Geamurile verticale, înalte, sunt divizate de câte un raft. Pe cele două rafturi și sub ele, stau plante naturale, cu luminițe printre frunze. Pe peretele opus, o altă plantă înaltă până la tavan delimitează intrarea în bar.

Dinspre geamuri, pleacă două bolte care îndulcesc liniile drepte. Pe ceilalți doi pereți, sunt pictate frunze de palmier, în nuanțe de verde și crem, în contrast cu crenguțe și tușe aurii. Deasupra mesei mele, sunt pictate două table pe perete, pe care stau scrise cu cretă câteva feluri de mancare din meniu, probabil cele mai populare.

Destul de animat pentru o vineri dimineață

Când am intrat, era ocupată o singură masă. Dar tot intră oameni, ceea ce mă bucură, căci pare a fi un loc popular. Doamna care servește își păstrează amabilitatea și zâmbetul larg, indiferent de context. Când un bărbat înalt refuză cafeaua fără lapte de origine animală, ea îl îndrumă spre restaurantul de lângă. Apoi, când primește o ironie acidă de la un alt domn supărat că nu a primit mâncarea odată cu supa partenerei, îi răspunde calm.

Vine și la mine. Comand un suc cu mere, apio, kiwi, spanac și pudra de macca, fără pai, apoi o rog să mă ajute să aleg felul principal, căci nu mă atrage ceva în mod deosebit din meniu. Oscilez între cartof la cuptor cu ciuperci și legume, fajitas cu legume și anghinare cu legume. Îmi spune că ei îi place mult fajitas, dar că porția este cam mare. Merg pe mâna ei, gândind că pot lua restul la pachet.

În restaurant tot intră persoane, fie să ia masa în interior, fie să preia meniul zilei la pachet. Intră și două femei care se îndreaptă spre bar, iar din discuțiile despre nutriție inițiate cu clienții îmi dau seama că una dintre ele este probabil fondatoarea.

O porție cu adevărat generoasă, dar…

Primesc fajitas și cele patru bucăți abia încap pe farfurie. Gust. Lipia este crocantă, dar legumele cam banale ca gust și textură. Identific morcov, ciuperci, ceapă verde și ardei roșu cubulețe. Le-aș fi lăsat poate pe toate un pic mai crude și aș mai fi adăugat condimente. După câteva guri, devine un pic cam piperat pentru gustul meu. Dar temperează guacamole, care este cam simplu, doar pastă de avocado, fără roșii. Cam dezamăgită.

Reușesc să mănânc doar două din cele patru bucăți și mă bucură să aflu că sunt din carton caserolele. Jumătatea rămasă sigur îmi va prinde bine peste weekend, când restaurantele vegane din Timișoara sunt închise.

A doua zi, aflu de la o prietenă care locuiește în Timișoara că Biofresh are cam același meniu încă de la începuturi. Și au ceva timp pe piață: 12 ani în total, dintre care 8 în locația vizitată de mine. În ciuda simplității meniului, pare că le merge bine, din spusele ospătarei. Traficul surprins de mine cică ar fi unul redus, preponderent fiind vizitați de străini.