La Pizzi and Cream din Viena am ajuns căci îmi doream o pizza vegană de calitate.
Din exterior, localul arată mai degrabă ca un magazin dintr-un sat de pe litoral, peste care nu a trecut vreodată o renovare. Interiorul o confirmă. Gresie și faianță albă, învechită, peste tot: pe jos, pe tejghea și pe mese. În dreapta, niște canapele negre din piele ecologică, cam uzată de atâta folosire, plus scaune din lemn în jurul meselor. În designul meniului de pe masă și a celui de pe perete au folosit mult roșu, care parcă țipă la tine ca o reclamă proastă. Pe fundal, muzică turcească, un pic prea tare pentru gustul meu.
Încă din prima secundă, locul mi-a inspirat neîncredere. Însă, având bucătăria deschisă, pot urmări mișcările bucătarului, un one man show care jonglează cu toate: preia comenzi, gătește, servește și la pizza, și la înghețată, iar apoi își mai și găsește timp să schimbe două vorbe cu clienții. Atitudinea lui m-a mai liniștit, mai ales că se dă peste cap să-mi pună telefonul la încărcat.
Meniu variat, dar nu și în practică
La vitrină, nu sunt prea multe opțiuni. Bucătarul mă invită însă să îmi aleg un sortiment ca să îl prepare, chiar dacă nu-mi doresc decât o felie. O aleg pe cea cu mozzarella și spanac. Uau, ce minunăție! O cantitate generoasă de mozzarella vegană super elastică înnobilează un blat pufos pe margini, care sigur ar fi foarte gustos și de unul singur. Buchețele de spanac gătite un pic prea tare îmi amintesc de mâncarea de spanac a mamei, care-mi displăcea puternic în copilărie. Însă, în combinație cu măslinele, ceapa și brânza, se potrivesc de minune. E așa gustoasă încât regret că am venit cu stomacul cam plin de la micul dejun și că mă așteaptă și rezervarea de la cină. Mi-aș dori să le încerc pe toate și nu-s puține.
În ciuda aspectului acestui local, observ câteva elemente care mai îmblânzesc criticul din mine. Șervețelele sunt din hârtie reciclată, au ingrediente organice, iar în conservele metalice de la sucul de roșii au plantat busuioc.
De curiozitate, iau și desert
Hotărăsc să încerc și înghețată. Aleg o cupă cu turtă dulce și una cu vanilie. Gust. Combinația nu s-a dovedit tocmai bună, că-s ambele cam dulci. Dar amândouă incredibil de cremoase, ce să mai, chiar înghețată. Abia aștept să ajung și la cornetul negru, motivul principal pentru care îmi cumpăr de obicei înghețată. Plec cu ea în mână, hotărâtă să mă opresc într-un parc să o savurez.
La Pizza and Cream m-aș întoarce, dar mai degrabă pentru a lua la pachet.
