Ajung în Budapesta în data de 13 mai 2023, pe la ora 9. Pe Happy Cow apar multe restaurante vegane, dar numai două deschise sâmbătă, atât de dimineață. Ambele la 30 de minute de mers pe jos de la gară. Din cauza nevoilor care-și spun cuvântul, aproape abandonez cu gândul să intru la o cafenea oarecare din drum. M-am felicitat ulterior că nu am făcut-o.

Mishto Cafe & Deli este o cafenea micuță, situată undeva pe strada Eotvos. Intru și văd că gazdele ocupă singura masă existentă la parter. Lângă ei, multe ghivece cu flori, care par să treacă printr-o reorganizare sau poate doar o udare obișnuită. Aflu mai târziu că amenajau chiar în ziua respectivă un mic colț zen sub scara care duce la etaj. Mi-o spune proprietarul localului, fost sociolog care a petrecut mai bine de un an în București, pe un proiect de integrare a romilor. Acum este vegan chef, iar preparatele din vitrina frigorifică sunt creații proprii.

Dintre sendvișuri și tarte dulci, îmi atrage atenția un quiche cu broccoli și somon fals. Pentru că nu au cafea decofeinizată, comand un latte cu spirulină și urc la etaj. Sus, șase mese de două persoane, o priză și multă liniște. Perfect ca să-mi organizez următoarele opriri. Dar până una alta, hai să vedem ce-i cu quiche-ul acela.

Cum au fost preparatele de la Mishto Cafe & Deli

Aluatul fraged este destul de subțire încât să nu ai senzația că mănânci prea multă cocă. Deși nu este crud, eu l-aș fi rumenit puțin mai tare. Peste blat, stă o compoziție interesantă: broccoli cu gustul lui predominant, fâșii de morcov, probabil gătite în prealabil, legate de o cremă pe care n-aș ști să o identific precis: să fie un lapte vegetal îngroșat cu amidon sau tapioca? Oricum, crema albicioasă completează foarte bine legumele, făcând tarta păstoasă, chiar prea blândă, aș zice, dacă nu ar exista elementul surpriză. Este vorba despre acel moț de sos verzui de pe deasupra, care are cu siguranță în compoziție ceva wassabi sau hrean. Împreună, se echilibrează de minune. Iar germenii adaugă o notă de preparat pretențios.

Latte-ul? Dulceag, cu o culoare superbă și o spumă de invidiat, fiind lapte vegan. Eu i-aș mai fi adăugat niște condimente, dar mi s-a mai spus că exagerez când vine vorba de arome. Lângă latte, am primit și apă filtrată, ceea ce mă bucură de fiecare dată, căci accesul la apă este un drept fundamental, iar vânzarea ei nu ar trebui să fie în opinia mea transformată în afacere.

După ce termin de mâncat și de încărcat bateria telefonului, mai petrec niște timp să admir produsele locale expuse în bistro și să fac câteva poze. Apoi, pornesc mai departe spre următoarea destinație culinară.

Ce-i și cu somonul vegan, care-i total diferit de pește?

Știți că am spus inițial că am ales tarta cu broccoli și somon fals? Poate vă întrebați de ce nu am menționat somonul. De fapt, l-am pomenit. În bucătăria vegană, somonul fals este de fapt morcov. De ce îi spune somon fals și nu chiar pe numele lui? Ei bine, pentru că, gătit într-un anumit fel, chiar seamănă vizual cu fâșii de somon. 

Proprietarul localului mi-a dezvăluit că l-a gătit cu sos de soia și alge, abia apoi l-a copt în tartă. Ca gust, nu prea aducea a somon, iar eu mă bucur că e așa, căci nu mai sunt nostalgică după gust de animale moarte. O precizare interesantă din partea lui avea să-mi schimbe din nou percepția. “Eu aș spune că mai degrabă peștele are gust de alge, iar nu invers.” Desigur, are dreptate. Peștele are acel gust specific pe care noi îl numim “gust de pește”, dat de acizi grași omega 3, doar pentru că, la rândul lui, consumă alge. Altfel, nema omega, nema gust de pește.

Dar revenind, de ce am numi morcovul somon fals? Inițial, eram și eu destul de contrariată de faptul că unii aleg să numească ingredientele altfel decât sunt. Dar citind un articol semnat de Day Radley, vegan chef din UK cu care mi-am făcut cursul de bucătărie, am înțeles perspectiva și acum o împărtășesc. Ea spune că, pentru a convinge pe cât mai mulți oameni să consume preparate vegane, este nevoie să apelăm la diverse amintiri pe care oamenii deja le au despre mâncare. De exemplu, când spui icre de amaranth în loc de pastă de amaranth, oamenii pot evoca mai ușor un anumit gust. Iar icrele de amaranth chiar aduc a icre. Similar, morcovul afumat seamănă cu somonul, dar am primit reacții de la omnivori că e mai aproape de gustul de bacon decât de cel de somon. 

Oricum ar fi, atâta timp cât un omnivor în plus încearcă un fel de mâncare vegan și îi și place, eu mă declar satisfăcută. Oricum s-ar denumi acel fel și pe orice omnivor ar supăra denumirea.