După Viena, Munchen pălește puțin ca număr de restaurante vegane interesante, deschise în timpul sărbătorilor de iarnă. Găsim totuși suficiente localuri cât să nu fim nevoiți să mergem de două ori în același loc. Cu o excepție, una dulce.

Tot un desert ne cucerește și în Munchen

Vă povesteam într-o recenzie anterioară cum am mâncat cel mai bun ștrudel în Viena. Ei, bine, în mod total neașteptat, tot un desert ne dă pe spate și în Munchen. Îl găsim la patiseria vegană Patisserie Siessl și nu-i dăm șanse prea mari. 

Mult mai tare ne face cu ochiul o cocă împletită, cu ceva topping roșiatic de fructe peste. Îi spune Monkey Bread. Aluatul este super pufos, iar stratul dulce acrișor de zmeură echilibrează minunat dulceața desertului. Pentru gustul meu, un pic cam multă cocă. Dar să nu uităm că are cuvântul pâine în nume, deci e de înțeles.

Pe aceeași farfurie avem și un foitaj cu nuci. Acesta întrece orice așteptare. Umplutură din plin, dulceață temperată, aluat crocant. O combinație mai mult decât reușită. Atât de reușită încât ne determină să revenim, înainte de plecarea din Munchen, special pentru el. Oare îl vom mai găsi? Va fi la fel de bun și la a doua înfulecare?

Dar până să ajungem iar la Patisserie Siessl, avem vreo două zile de descoperiri culinare vegane în Munchen. Unele mai banale, altele chiar interesante.

Soy Vegan: oare se ridică la nivelul așteptărilor? 

Dintre toate pozele găsite pe net, Soy Vegan se arăta cel mai promițător din toată călătoria. Mă atrăseseră atât amenajarea spațiului, cât și felurile de mâncare și prezentarea lor. Dar când ajungem, îmi dau seama că restaurantul a ajuns atât de popular încât s-a cam depersonalizat.

Este mare. Un open space plin de mese și de lume, ceea ce mă sperie, căci vine la pachet cu zgomot. Norocul nostru este că suntem așezați la o masă de două persoane, într-un separeu. Pfiu, voi putea mânca liniștită.

Chelnerii sunt mulți și rapizi. Îmi dă mai degrabă senzația de fast food, iar asta sigur nu-i o atmosferă pe care să mi-o doresc. Totuși, servirea decurge bine. 

După o analiză îndelungată a meniului stufos, alegem colțunași prăjiți și două variante de meniul zilei – unul cu supă, celălalt cu curry.

Antreurile, mai generoase decât mă așteptam

Cei cinci colțunași prăjiți (fried dumplings) sunt așezați pe o salată de varză, lângă un morcov care-mi amintește de decorurile de pe salatele bœuf din copilărie. Îi dăm pe rând prin sos și gustăm. Aluatul super crocant, iar interiorul bine pătruns, așa cum trebuie. După câteva secunde, gustul ne inundă simțurile. E ceva acolo ce nu am mai simțit până acum la vreun alt preparat. O aromă profundă, asemănătoare cu cea a cărnii, pământie și totodată fructată. Abia când caut ingredientele din meniu văd că umplutura este o combinație de legume, tofu și zbârciog. Este prima dată când mănânc aceste ciuperci, dar sper eu nu și ultima. La ce aromă intensă au, trebuie musai să aflu unde se găsesc!

În comparație cu primul, al doilea antreu pălește. Incluse în meniurile comandate, sunt două pachețele de primăvară, generoase, în foi transparente de orez, cu sos de arahide lângă. Bune, însă nimic spectaculos la ele. Mă opresc pe la jumătatea uneia, ca să am loc de supă.

Un fel principal clasic, altul mai experimental

Supa Pho vine cu țăiței de orez, tofu expandat, broccoli, morcov, păstăi, germeni de soia, dovlecel și ceapă verde. Deși promite o zeamă de legume intensă, gustul supei nu este chiar așa de profund cum mi-aș fi dorit. E drept că nu prea poți da greș cu o astfel de supă, că tot bună iese, dar acesteia îi lipsește ceva pentru a străluci.

Mult mai interesant este totuși al doilea fel principal comandat: curry cu medalioane de pui vegan. Puiul fals a fost întâi îmbrăcat într-un aluat și prăjit, apoi tăiat în felii. Arată apetisant, iar ca textură pare destul de fraged. Gustul nu ne dă pe spate, dar în combinație cu curry, este ce trebuie.

Aroma de lemongrass răzbate prin curry, dar mi-o fură imediat iuțeala care mă împierdică să mă bucur de preparat. Păstăile și morcovul, pătrunse, fără să fie moi, vin în completarea preparatului, alături de ceapa verde, șofran și orezul din bolul alăturat. Ce nu înțeleg însă este ce caută salata fresh și varza, înghesuite pe un colț de farfurie, rupte din alt peisaj.

Plecăm așa ghiftuiți de la Soy Vegan încât ne propunem să mâncăm cina abia seara târziu. Probabil restaurantul merită 4.5 stele din 5.

În sfârșit schimbăm total registrul, cu niște pizza 

Mă bucur tare când găsesc pizza vegană cu ingrediente îmbinate creativ. Cea mai bună pizza vegană mâncată până acum este una din Budapesta, dar pare că nici sortimentele de la Pretty Pizza din Munchen nu se lasă mai prejos.

Comandăm una cu parmezan, mozzarella, ciuperci, bacon, sos de roșii și busuioc. Nu reușesc să identific sosul de roșii, dar în schimb avem extra o lingură de ceea ce pare o smântână densă, cu niște picățele roșiatice pe deasupra, plus ulei de măsline. Blatul este perfect, iar ingredientele se combină reușit. Gustat separat, baconul este cam sărat, dar alături de brânzeturi, se potolește imediat. Nu regret alegerea, deși pizza cu cartofi de la masa vecină îmi cam face cu ochiul.

Al doilea sortiment comandat de noi este mai puțin îndrăzneț: clasica combinație de sos de roșii, cu pesto de busuioc și mozzarella bufala, plus confit de roșii cherry și ulei de măsline. Odată întinse mozzarella și pesto-ul pe blat, îi conferă preparatului o prospețime plăcută. Deși nu are ceva spectaculos, este un sortiment suficient de bun încât să nu mă pot hotărî care-mi place mai tare.

Oricum, data viitoare, în caz că va mai fi o dată viitoare, voi alege pizza cu cartofi și trufe, căci la Pretty Pizza pare dusă la nivelul următor decât ce știam eu din România. 4.5 stele din 5, căci amenajarea nu-i chiar strălucită, iar mesele sunt tare înghesuite.

Ceva ușor, ca pentru final de excursie: sushi 

Când am hotărât să mergem la restaurantul japonez Secret Garden, ne cam săturasem deja de asiatic, dar nici prea multe opțiuni vegane nu mai aveam în Munchen, în penultima noapte din an. Așa că ne-am conformat și am ales ceva ce nu mai mâncasem în ultima vreme: sushi.

Platoul sushi pentru două persoane arată mai puțin interesant decât mă așteptam și are cu siguranță mai puțină varietate decât mi-aș fi dorit. Conține:

• 2 nigiri cu avocado, pe care nu le pot mânca, fiind prea grase pentru gustul meu;
• 2 nigiri cu sparanghel, cu un sos hollandaise oribil pe deasupra;
• câte 6 maki cu orez alb și legume, respectiv cu orez negru și legume; nimic special în compoziția lor, noroc cu sosul de soia care le salvează;
• 4 tempura tiger și 4 Golden Foo Dog: primul cu orez negru, zucchini la grătar, ciuperci și usturoi; celălalt cu orez alb, vinete, tofu și ridichi; ambele cu un înveliș crocant pe exterior și câteva dungi dintr-un sos unagi peste; noroc cu ele că au mai scos platoul din banalitate;
• 8 angry samurai, cu orez negru, avocado, sos de mango, sos de ardei și ceapă verde.

Ne gândim să păstrăm sushi și pentru călătoria de întors cu trenul, nu pentru că ar fi extraordinare, ci pentru că ne-am umflat rapid de la atâta orez. 

Încercăm la final să salvăm masa cu un desert: creme bruleé cu lapte de cocos și vanilie, cu un sos de agave și ghimbir pe deasupra. Arată drăguț, dar tot nimic prea special. Noroc cu fructele de pădure care mai ridică preparatul.

Per total, aș da doar 4 din 5 stele pentru Secret Garden.

Desertul mult dorit se lasă așteptat

Știți că vă spuneam la începutul acestui articol despre desertul pe care îl vrem la pachet? Ei, bine, revenim la Patisserie Siessl înainte de a pleca spre România. Dar tristețe maximă: nu-l mai găsim. Așa că ne consolăm cu alte două minunții: monkey bread cu nuci pecan, banane și caramel, plus un croissant cu fistic.

Noua versiune de Monkey bread ne satisface mai mult decât cea cu zmeură încercată prima dată. Are umplutură și în interior, iar toppingul de pe deasupra este generos. În ciuda încărcăturii, au făcut cumva de au păstrat blatul pufos. Este delicioasă. 

De la croissantul cu fistic nu aveam mari așteptări. Dar se dovedește a fi umplut cu multă cremă de fistic, ceea ce ne bucură. Mie îmi place faptul că crema este ușoară, probabil unt de fistic combinat cu ceva smântână sau lapte vegetal. Partenerului meu i-ar fi plăcut însă un gust de fistic mai intens, chiar dacă ar fi fost mai gras și mai dens.

La cât de dificil este să găsești produse de patiserie vegane, Patisserie Siessl a fost o descoperire minunată. Dacă aș fi în trecere prin Munchen și aș avea timp să ajung într-un singur loc, acesta ar fi. Patiserie vegană de top, într-un decor plăcut, cu o atmosferă liniștită – 5 stele din 5.