Am tot regăsit Vegan Garden printre recomandările de locuri vegane din Budapesta. Din exterior, pare un loc stilat și căutat, așă că am emoții că nu prind loc fără rezervare. Sunt totuși destule mese goale în interior, iar chelnerul mă invită să mă așez la orice masă liberă.  Îmi aduce apoi un meniu cu coperte din lemn. Elegant.

În timp ce răsfoiesc meniul, încep să observ detaliile din jur: un copac din plastic fix în mijlocul localului, lângă vitrina cu dulciuri; în fața mea, un perete acoperit cu iederă falsă, flancat de două canapele verzi și un palmier ce pare real de la depărtare, mai ales când nu porți ochelarii și ai astigmatism; mai multe ghivece cu plante din plastic stau agățate de tavan, în suporturi de macrame; câteva plante reale s-au rătăcit pe mese, iar pe pereți, din loc în loc, stau câteva traforaje budiste, acompaniate și de statuiete în același stil.

Dar să lăsăm decorul și să trecem la subiectul principal pentru care am ajuns la ei: mâncarea.

La Vegan Garden te așteaptă feluri clasice, tradiționale

Spre surprinderea mea, felurile din meniu mă lăsă rece. O salată cu sfeclă, cartof dulce și pară flambată îmi face cu ochiul, dar prefer mai degrabă un fel principal, așa că trec de pagina cu antreuri. Am de ales între gnochi și o tocăniță, iar chelnerul îmi recomandă tocănița cu pui fals, adică varianta vegană a unui fel tradițional maghiar. Iarăși carne falsă cu care vor să-i păcălească pe omnivori, cârcotesc de una singură în gând. Dar hai să încerc. 

Prima a venit limodada cu soc. Cu busuioc proaspăt din plin și zmeură liofilizată, alături de un pai din carton compostabil. Observ și apreciez detaliile, iar limonada este chiar decentă. Aș fi vrut să o și termin, dar la a doua încercare de debarasare cu paharul pe un sfert plin nu mai protestez. Cam grăbită și neglijentă servirea, dar îi iert, căci vine mâncarea rapid.

Tocăniță cu aspect îndoielnic, gust neașteptat de bogat

La prima vedere, nimic extraordinar. Niște cartofi, cu bază de legume, într-un blid emailat. Aproape că regret alegerea, însă doar până la prima gură. Pe cât de simplu preparatul, pe atât de gustos. Bănuiesc eu că acei cartofi cubulețe au fost nițel rumeniți înainte să ajungă în tocăniță și să împrumute din gustul legumelor gătite lent. Ceapa, roșiile, ardeii și usturoiul care au stat la bază sunt ușor de identificat. Dar nu și restul condimentelor folosite, pe lângă tradiționala paprika. Per total, foarte savuros și sățios. 

Sățios datorită acelui pui fals lăudat de chelner, cu siguranță. Gust din el pe bucățele, ca să-mi dau seama din ce este făcut. Ca aspect, se apropie de banana blossom. Dar ca textură, are ceva din elasticitatea cubulețelor de soia. Pentru că nu reușesc să identific, întreb. 90% proteină din mazăre, restul soia, pentru textură. O pregătesc ei înșiși, o marinează cel puțin 12 ore ca să-i dea gust. Și da, i-au dat gust. Un gust similar tocănițelor pe care le știam din copilărie și după care nu mă prea dădeam în vânt atunci, căci se scăldau în ceapă. 

Lângă tocăniță, primisem și un mic bol de murături, varză și două felii de castravete, care inițial mi s-au părut puține. Dar bine că nu au pus mai multe, căci sunt cam dulci pentru gustul meu.

Un desert aspectuos, dar prea simplist

Iată că vine și desertul, la borcan, și-mi amintește fugitiv de pe primul meu workshop vegan. O bază de chec cu cacao, niște cremă și o frișcă un pic cam sintetică. Textura echilibrată cu ajutorul nucilor crocante, înfrumusețat cu o floricică mov. După tocăniță, intră cam forțat.

Cum a fost, per total

Experiența la Vegan Garden a fost plăcută, deși nu extraordinară. Dezamăgită de decor, satisfăcută de mâncare, ușor nemulțumită de servire. Un singur chelner vorbea bine engleză și nu i-a prea convenit că am cerut insistent factură. Pe care nu a reușit nicicum să mi-o dea.